Economia mixtă

Economia norvegiană este caracterizată în general drept o economie mixtă – o economie de piaţă capitalistă cu o componentă clară a influenţei statului.

Ca şi în restul Europei de Vest, extinderea majorităţii industriilor norvegiene a fost reglementată în mare parte de drepturile privind proprietatea privată şi sectorul privat. Cu toate acestea, unele activităţi industriale sunt deţinute sau administrate de stat. Proprietatea statului şi regularizarea sectorului privat fac ca economia norvegiană să fie clasificată drept un amestec de economie de piaţă şi economie planificată. Administrarea de către stat ia forma impozitării, impunerii de taxe şi acordării de subvenţii. Aceasta este vizibilă, de asemenea, în programele de autorizare şi în reglementarea unor elemente ca mediul de lucru, procedurile contabile, poluarea şi produsele. În anii ’90, proprietatea statului asupra industriei a fost direcţionată mai mult înspre investiţiile pur financiare.

Sectorul industrial este în mare parte proprietate privată, dar statul este cel mai important deţinător al unora din cele mai mari corporaţii norvegiene, ca Statoil sau Norsk Hydro. Statoil (compania petroliferă norvegiană deţinută de stat) ocupă o poziţie dominantă în industria exploatării zăcămintelor submarine de petrol din Norvegia, precum şi în industriile petro-chimică, de rafinare şi de comercializare a petrolului. Agricultura şi piscicultura sunt deţinute de particulari, mai puţin aproximativ zece la sută din pădurile productive, care sunt proprietate a statului.

În cadrul sectorului bancar, există bănci de stat pentru cele mai importante industrii (agricultură, pescuit, industria grea), pentru municipalităţi, pentru dezvoltarea regională, pentru locuinţe şi pentru educaţie. Statul a fost şi este un deţinător important al unor staţii hidroelectrice şi centrale electrice. Chiar dacă statul are monopolul asupra căilor ferate şi serviciilor poştale, companiile deţinute de stat care au fost înfiinţate în aceste sectoare beneficiază de o oarecare autonomie în administrare, ceea ce implică o expunere tot mai mare la presiunile concurenţei.

Implicarea statului în industria norvegiană scade treptat, economia aliniindu-se la procesele de dereglementare şi privatizare care au loc peste tot în lumea industrializată.

Creşterea economică

Norvegia este o ţară industrială foarte dezvoltată, cu o economie deschisă, orientată înspre export. Considerată una din cele mai bogate ţări din lume, Norvegia a obţinut scoruri foarte mari şi în ceea ce priveşte nivelul de trai, speranţa de viaţă, îngrijirea medicală şi calitatea locuinţelor.

Nivelul ridicat al prosperităţii se datorează în parte abundenţei de resurse naturale, şi tot în parte includerii Norvegiei în procesul de industrializare a Europei de Vest, ca urmare a situării sale în proximitatea pieţelor majore. Norvegia a pus în aplicare în mod activ măsurile de restructurare necesare pentru realizarea creşterii economice. Schimburile comerciale extinse şi contactele cu alte ţări i-au asigurat industriei norvegiene baza de dezvoltare a unei economii avansate. Investiţiile importante în echipamentele de producţie, educaţia îmbunătăţită şi extinsă, precum şi cunoştinţele tehnice şi de organizare de vârf de care beneficiază industria şi administraţia publică au contribuit, de asemenea, la promovarea creşterii economice.

Secolul XX a fost o perioadă de creştere economică continuă şi viguroasă pentru Norvegia. Începând din anii ’70, industria de exploatare a petrolului de pe platformele marine joacă un rol dominant în economia norvegiană. Numai 21 % din suprafaţa terestră totală a Norvegiei este adecvată pentru exploatarea agricolă sau forestieră (3 % fiind pământ arabil, iar 18 % fiind acoperit de păduri). Norvegia nu este membră a Uniunii Europene (UE), dar participă la piaţa unică europeană ca semnatar al Acordului privind Spaţiul Economic European (SEE) încheiat între ţările UE şi Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS).

Politica economică

Politica economică norvegiană are drept scop stabilizarea şi contracararea şomajului ridicat sau a inflaţiei, stimularea creşterii şi influenţarea structurii industriei şi a distribuirii veniturilor.

Regiunile în care industria este puţin dezvoltată sunt supuse unor impozitări mai indulgente decât alte zone, iar, în plus, au fost înfiinţate instituţii de creditare care oferă suport sectorului industrial şi agriculturii, pescuitului şi câtorva altor domenii de activitate. Scopul acestor programe este să promoveze inovaţia, să menţină industria tradiţională sau să prevină dispariţia bruscă a industriei locale.

Pe lângă politicile financiare şi de creditare, autorităţile centrale au pus în aplicare şi o politică a veniturilor, care implică luarea anumitor măsuri pentru a influenţa nivelul salariilor, acordurile negociate în sectorul agricol şi piscicol şi altele.
Distribuirea veniturilor se face în primul rând prin reglementarea şi instituirea de rate pentru impozitul pe venit şi contribuţii sociale, inclusiv Programul Naţional de Asigurări.

Acordurile privind reducerea taxelor pentru cheltuielile de cercetare şi dezvoltare, precum şi subvenţiile oferite de stat pentru cercetare au fost puse în aplicare pentru a promova creşterea unor noi domenii industriale.

Bilaterale forbindelser

Diplomatiske forbindelser opprettet: 1917. Ambassaden i Bucuresti ble gjenåpnet sommeren 1990 etter å ha vært stengt siden 1988. Det er et godt og nært bilateralt forhold mellom Romania og Norge. Romania er NATO og EU/EØS-medlem, men ikke medlem av Schengen.

2009 var et rekordår for norsk samhandel med Romania på til sammen 4.26 mrd kroner. Etter finanskrisen i 2009 endte samhandelen i 2010 på 3.1 mrd. kroner, en nedgang på 26 % fra foregående år. Fra 2009 til 2010 gikk eksport av norske varer til Romania ned 11 %, mens import av varer fra Romania gikk ned 31 %. Norge importerte varer til en verdi av 2.14 mrd kroner, og har derfor et handelsunderskudd med Romania, hovedsaklig på grunn av import av skip og skipsutstyr. 

Eksport til Norge: 2,4 mrd. kroner (2011). Største produktgruppe er skip og skrog, vevde tekstiler, skotøy og møbler.

Import fra Norge: 1,3 mrd. kroner (2011). Største produktgrupper er maskinutstyr, fisk/sjømat og elektrisk utstyr.

Norske bedrifter: De største norske aktørene er innen den maritime sektoren, matvarer og (etter hvert) energi og eiendom.

Orkla er i dag en stor norsk investor i Romania. Selskapet har gjennom sitt rumenske selskap Orkla Foods Romania SRL kjøpt opp flere matvarefabrikker de siste årene, og har flere markedsledende matprodukter på det rumenske markedet.

Blom ASA eier Blom Romania, som er et ledende selskap i Romania innen geografiske data, kartverk og digitalisering av kart, med ca. 350 ansatte. I tillegg finnes en rekke, hovedsakelig små, norske etableringer i byer som Cluj, Brasov og Constanta.

Under de nye EØS-midlene (2009-2014) er Romania nest største mottager av midler etter Polen, med ca  306 millioner Euro. De viktigste områdene for støtte er miljø og klimaendringer – herunder grønn industri, helse, justis, forskning, kulturarv, utsatte sosiale grupper samt NGO-sektoren. Et NGO-fond blir den største finansieringskilde for frivillige organisasjoner i Romania.   

Økonomi

Valuta:   RON, Rumensk Leu (flertall Lei). 1 RON er ca. 1.68 NOK (januar 2013).

BNP:   171,4 mrd. USD (2012)
BNP vekstrate:  0,2 % i 2012 (1,6% forventet for 2013)                                                   BNP per innbygger:  ca. 8029 USD (2012)

Arbeidsledighet:  7,2% (2012)

Fra årtusenskiftet til 2009 hadde Romania en økonomisk vekst på mellom 4,1 og 8,3 % per år. I 2009 gikk veksten ned med ca. 7 % på bakgrunn av den globale finanskrisen, som fortsatte inn i 2010 med en negativ vekst på 1.9 %. Romania har mottatt en krisepakke fra IMF, EU-kommisjonen og Verdensbanken på omtrent 20 mrd. Euro og har som følge av dette blitt nødt til å gjennomgå strukturelle reformer. EU er Romanias klart viktigste marked, med Italia og Tyskland som viktigste handelspartnere. Østerrike er landet med størst investeringer i Romania. I årene etter finanskrisen har veksten i økonomien kommet tilbake, men forventede veksttall har hele tiden blitt justert ned og er fortsatt lave.