Duminică, 3 august 2014
Ironia celei mai mari privatizari si tranzactii din istoria Romaniei
Pe 20 decembrie 2005, într-o zi de marţi la ora 19 şi 13 minute, într-o sală arhiplină de la sediul AVAS, ministrul Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor de atunci şi şeful comisiei de privatizare a BCR, anunţa: În această seară am primit ofertele îmbunătăţite la capătul unui proces care nu a fost uşor, BCR merge la Erste Bank. Preţul oferit pe acţiune este de 7,65 euro.
Erste Bank din Austria a câştigat licitaţia la BCR
Alături de Vlădescu erau şi ceilalţi membri ai comisiei de privatizare a BCR, printre care Nicolae Cinteză, şeful supravegherii bancare din BNR, şi Bogdan Olteanu, atunci deputat, în prezent viceguvernator al BNR. Nicolae Cinteză chiar a „distrus“ cd-ul cu oferta portughezilor de Millennium, pentru a nu se afla cât au oferit ei, celălalt grup care intrase în finală.
Erste oferise pe pachetul scos la vânzare de 61,88% din BCR nu mai puţin de 3,751 mld. euro rezultând o evaluare a celei mai mari bănci din România de 6,063 mld. euro. A fost cea mai scumpă privatizare bancară din Europa Centrală şi de Est şi poate din lume. Austriecii de la Erste au plătit de 6 ori activele nete ale BCR în condiţiile în care evaluările băncilor de atunci erau de cel mult 3,5-4 ori activele nete. Erste condusă de Andreas Treichl, un bancher de „sânge albastru“ care lucrase şi pe Wall Street la JP Morgan, a avut susţinerea puternicelor bănci americane de investiţii Goldman Sasch şi JP Morgan în oferta făcută la BCR. Fără sprijinul americanilor, Erste nu putea face rost de capital pentru a plăti preţul la BCR. La vremea respectivă Erste avea o capitalizare bursieră de 10 mld. euro.
Erste, cea mai mare bancă din Austria, voia să intre neapărat în România pentru a repeta un succes avut în Cehia. Iniţial Erste a vrut să cumpere CEC, dar în primăvara lui 2005 şi-a îndreptat atenţia către BCR, cea mai mare bancă din România care avea active de 8 mld. euro, o cotă de piaţă de 25% şi se îndrepta în acel an spre un profit de aproape 200 mil. euro.
Dar pachetul de 61,88% din BCR nu era tot în proprietatea statului, ci numai 36,8%. Restul de 25% din BCR era deţinut de BERD şi IFC, divizia de investiţii a Băncii Mondiale. BERD şi IFC aveau fiecare 12,5% din BCR. Cele două instituţii de finanţare urmau să încaseze 1,5 mld. euro pentru acţiunile BCR, pachet pe care îl cumpăraseră cu numai 2 ani în urmă cu 250 mil. dolari . Deci IFC şi BERD câştigaseră fiecare câte 600 mil. euro din privatizarea BCR. Alături de salariaţi, care cumpăraseră 8% din acţiuni. IFC şi BERD au tras lozul câştigător al celei mai mari privatizări din istoria României. Nicolae Danilă, şeful de atunci al BCR, Florin Georgescu, fost preşedinte al consiliului de supraveghere al BCR şi în prezent prim viceguvernator la BNR, erau printre cei care cumpăraseră acţiuni la BCR, la valoarea nominală. (Atât Sebastian Vlădescu, cât şi Florin Georgescu au fost şefii Consiliului de Supraveghere de la BCR.)
Cea mai mare privatizare din istoria României începuse cu câteva luni în urmă ca parte a acordurilor cu FMI şi Banca Mondială. În iulie 2005 11 grupuri internaţionale au cumpărat caietul de sarcini, iar pe 18 octombrie şapte bănci europene au depus oferte pentru cumpărare. Cei şapte au evaluat diferit BCR în funcţie de auditul propriu pe care au putut să-l facă în mai puţin de două luni.
Erste şi portughezii caută bani pentru lupta finală la BCR
Erste oferise în prima fază 3,2 mld. euro pentru 61,88%, portughezii de la Millennium între 3-3,1 mld. euro, grupul italian Intesa 2, 5 mld. euro, cea mai mare bancă germană Deutsche Bank pusese pe masă 2,2 mld. euro plus investiţii de 250 mil. euro (evalua BCR la 3,5 mld. euro ), National Bank of Greece oferise 2,1 mld. euro, Dexia din Belgia pusese pe masă 1,9 mld. euro, iar grupul francez BNP pusese sub 1,9 mld. euro. În finală urmau să intre primii doi, care depuseseră cele mai bune oferte.
OTP a cumpărat Millennium Bank pentru 39 mil. euro, plus rambursarea unei linii de finanţare de 150 de mil. euro. "Noi facem acest pas cu tristeţe pentru că am fost forţaţi de Comisia Europeană să vindem"
Un lucru care trecuse neobservat este că în mai 2005 guverul Tăriceanu a schimbat peste noapte strategia de privatizare a BCR. Noul preşedinte al comisie, Sebastian Vlădescu proaspăt numit Ministru al Finanţelor a spsus că preţul va fi principalul criteriu în evaluarea ofertelor, versus varianta iniţială când preţul avea o pondere de 60% iar restul era o evaluare tehnică privind forţa financiară a cumpărătorului. Sebastian Vlădescu îl înlocuise pe avocatul Gabriel Zbârcea, preşedintele AVAS la vremea respectivă în funcţia de şef al comisie de privatizare de la BCR. Una din primele decizii ale lui Vlădescu a fost să schimbe strategia de privatizare.
Ieşită din cursă în octombrie, Deutsche Bank, a ridicat din sprâncene mirandu-se de câţi bani a putut să ofere Erste pentru BCR , având în vedere că banca asutriacă avea o putere financiară limitată doar la nivel regional. Ce activ valoroase descoperise Erste în bilanţurile BCR şi nu vedeam noi, era întrebarea pe care şi-o puneau nemţii. Erste beneficiase de consultanţa celebrei bănci de investiţii Rothschild, a firmei de audit şi consultanţă Deloitte şi a avocaţilor de la Cameron . Deutsche Bank beneficiase atunci de consultanţa juridică a firmei de avocatură Ţuca Zbârcea& Asociaţii.
În Octombrie 2006, aproape după un an, Erste a plătit banii pentru BCR, 3,7 miliarde de euro iar viaţa şi economia mergeau înainte. Deutsche Bank, înfrântă în licitaţia de la BCR, a plecat cu un gust amar, iar România nu a mai devenit o prioritate, cu toate că Germania era principalul partener comercial al României.
Deutsche slavase România de la faliment în 1999 prin împrumuturile acordate Guvernului de atunci, în condiţiile în care pieţele financiare erau reticente în a da bani României, care se afla pe o listă neagră a FMI. Deutsche a finanţat guvernele Radu Vasile, Mugur Isărescu şi Adrian Năstare, dar fusese respinsă la privatizarea BCR.
Nemţii s-au simţit trădaţi, dar au lăsat timpul să treacă şi să se aşeze lucrurile.
Millennium, crezând din tot sufletul în potenţialul economiei româneşti şi implicit al sistemului bancar a luat decizia să intre direct pe piaţă, pentru că nu erau prea multe variante de achiziţie. Portughezii au pus imediat la bătaie vreo 300 de milioane de euro pentru a deveni un jucător în piaţă , măcar în prima parte a clasamentului.
Anii au trecut, România a intrat în Uniunea Europeană în 2007, economia şi sistemul bancar duduiau, dar nimeni nu se gândea că vine criza.
În iulie 2014, adică peste 9 ani de la privatizarea BCR, peisajul este puţin schimbat, cum nimeni nu şi-ar fi putut imagina.
Pe 30 iulie Millennium a anunţat ieşirea de tot din România prin vânzarea băncii de la Bucureşti către ungurii de la OTP. Numai ei ştiu cât au pierdut din experimentul pe care l-au făcut în piaţa bancară românească.
Ungurii de la OTP au cumpărat Millennium pentru 39 mil. euro
După o zi, joi 31 iulie, Erste a anunţat o pierdere de 60 de milioane de euro la BCR, o bancă pe care nu reuşeşte să o stabilizeze nici după opt ani. BCR a ajuns la o cotă de piaţă de 19 % şi active de 14,5 miliarde euro, iar profiturile de acum un deceniu sunt o amintire.
Preţul curăţării bilanţului de neperformante: BCR a marcat o pierdere de 62 de milioane de euro în S1
BCR trebuie curăţată de la rădăcină, având credite neperformante de aproape 3 miliarde de euro. De asemenea, austriecii au anunţat scoaterea la vânzare a unor pachete de credite neperformante de 800 fr milioane de euro de la BCR, dintre care 300 de milioane de euro tocmai fuseseră vândute în ultima săptămână din iulie. Cumpărătorul acestui pachet de credite neperformante este Deusche Bank, în consorţiu cu un grup din Cehia - APS Holding, beneficiind de asistenţă juridică tot din partea casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Cehii beneficiză în această tranzacţie de o finanţare de la IFC, divizia de investiţii a Băncii Mondiale, care era printre fericitele câştigătoare ale privatizării BCR de acum nouă ani. IFC vrea să ajute acum la “curăţarea băncilor din România de credite neperformante”.
O divizie a Băncii Mondiale a intrat în finanţarea preluării de credite neperformante de la BCR
Procesul agresiv de curăţare a bilanţului BCR, în al cincelea an de criză a venit ca urmare a solicitării BNR adresată tuturor băncilor, de a-şi face curat mai repede în seifuri şi a scoate la suprafaţă toate creditele neperformante care au fost ascunse, reeşalonate şi rescadenţate de la lună la lună. Între BCR, Erste şi supraveghetorii din BNR, directorul Nicolae Cinteză şi prim-viceguvernatorul Florin Georgescu au avut loc mai multe discuţii care au culminat cu scoaterea dintr-o dată la suprafaţă şi la vânzare a NPL-urilor de 800 de milioane de euro. Ce s-a întâmplat la BCR plus la divizia din Ungaria, a determinat Erste să aibă o pierdere record de aproape 1 miliard de euro în primul semestru din acest an. Erste are în acest moment o capitalizare de 8 miliarde de euro, mai puţin decât a avut când a cumpărat BCR acum 9 ani.
Cinteză, BNR: Cine are de făcut provizioane suplimentare mari înseamnă că nu a jucat corect
Deutsche Bank se uită acum pe piaţa românească pentru a cumpăra nu o bancă, ci credite neperformamte la un discount de 10-20 % faţă de valoarea nominală.
Nemţii sunt în acest moment în pole position pentru a cumpăra şi pachetul de NPL-uri de 500 milioane de euro pe care BCR vrea să-l scoată la vânzare în toamnă.
Dacă Deutsche nu a cumpărat o bancă, măcar cumpără credite neperformante ( în mai a achiziţionat un pachet de aproape 500 mil. euro de la Volskbank). Şi aşteaptă să vadă dacă nu iese şi o bancă mare la vânzare.
În 2006 când Erste a plătit banii pentru BCR, statul român a primit 2,2 miliarde de euro. Pe 20 decembrie 2005, după anunţarea câştigătorului privatizării BCR, Călin Popescu Tăriceanu, premierul de atunci a declarat : “cel mai important element este că vom avea la dispoziţie o sumă uriaşă la buget pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii rutiere, sănătate, şcoli şi universităţi”. Acum întrebarea tuturor este unde sunt toate aceste proiecte de dezvoltare, că banii nu mai sunt...
Sursa: zf.ro
