Acord de liber schimb cu Serbia: ajută sau distruge profiturile companiilor locale?
Comunitatea Europeană a semnat cu Serbia, la sfârşitul lui ianuarie, un Acord de creare a unei zone bilaterale de liber schimb comercial, prin care se elimină taxele vamale şi restricţiile cantitative. Acordul a trecut, în mare parte, neobservat şi nu ar fi revenit în atenţie dacă reprezentanţii Rompetrol nu ar fi ridicat problema în întâlnirea cu ministrul Economiei Varujan Vosganian. Dilema, însă, este veche de când lumea şi nu va fi rezolvată uşor nici acum.
În esenţă, este vorba de produse locale versus produse importate mai ieftine. Ne-am întrebat de nenumărate ori de-a lungul timpului cum este posibil ca, spre exemplu, ouăle importate din Turcia să fie mai ieftine decât cele româneşti. Ne întrebăm şi acum cum este posibil ca laptele şi iaurtul importat din Germania să fie comercializat la acelaşi preţ cu cel din România.
În orice caz, după intrarea României în UE lucrurile s-au complicat. Cu Germania avem schimburi comerciale echivalente cu cele dintre Bucureşti şi Cluj, pe când cu Turcia sau China comerţul este taxat. Preţurile mai mici ale produselor din import au baze diferite: Turcia, China sau Serbia au costuri mici şi condiţii de producţie mai laxe, Germania, Franţa sau alte state dezvoltate au susţinere din partea autorităţilor. Mă rog, reduceri de taxe şi subvenţii primesc, de fapt, şi chinezii sau turcii.
Problema, în sine, este simplă: preferăm să devenim piaţă de desfacere, cu avantajul de a avea produse mai ieftine, sau dorim să ne menţinem companiile locale în viaţă, companii la care lucrează românii şi de la care îşi iau salariile? În mod normal, răspunsul este simplu, ar trebui să fim de acord să plătim mai mult pentru un produs local decât să cumpărăm importate şi să vedem cum falimentează fabricile sau fermele locale.
Spun locale, deoarece nu contează forma de proprietate. Indiferent dacă este deţinută de români sau străini, produsele care ies dintr-o unitate din România, sunt locale. Profiturile, dacă există, nu au decât să fie duse în străinătate, dar companiile plătesc aici taxele şi impozitele aferente afacerii şi angajaţilor.
Din păcate, consumatorii de la noi nu prea stau să se uite de unde vin produsele. De aceea, preţul este, de cele mai multe ori, mai important decât provenienţa. Aşa ajungem în situaţia în care Grupul Rompetrol, deţinut de KazMuniaGaz, ridică, în faţa ministrului Economiei, problema importurilor de combustibil din Serbia, care ajung mai ieftin la noi (circa 1,2 euro pe litru, faţă de 1,3-1,35 euro pe litru produs de Rompetrol, Petrom sau Lukoil).
Citeste tot articolul:
http://www.businesscover.ro/20-03-2013-acord-de-liber-schimb-cu-serbia-ajuta-sau-distruge-profiturile-companiilor-locale/
SURSA: BUSINESSCOVER.RO
